Vuvuzele, lozinci și parcări de… biciclete

Cele trei noțiuni au în comun mai multe decât trădează aparențele:

- Sunt cuvintele cheie ale ultimelor zile

- Sunt la fel de goale precum anvergura ieftină pe care au încearcat s-o declanșeze fiecare, individual, ca fenomen

- șamd.

Pe scurt:

• Primele ne-au săturat pe toți de la începutul verii și, iată, încă nu scăpăm de ele. Vuvuzelele țărilor toride au ajuns și în fața PMT. Ele au venit în număr restrâns, dar cu un scop cert – să îi salveze pe dragii noștri funcționari de la șomaj. Bine, nu oricine a avut curajul și preocuparea să sufle în vuvuzea, în timpul programului din preaviz. Doar timpul înseamnă bani, în timp ce vuvuzeaua…mult zgomot pentru nimic
• În același ton, dar fără suflat… au răsunat și lozincile, scandate gratuit de către sexto-septo sau octogenarii noștri, supărați, pe drept, de traiul care li s-a impus de cei pe care îi denumesc „mafia din guvern”.

Nici protestele nu mai sunt ce au fost

Să începem cu cifrele (așa, de distracție):

Trei comunicate, două conferințe de presă și…. sute de oameni care s-au înscris la evenimentul de anvergură din fața PMT.

Rezultatul: Vreo 20 de fețe palide și…parcă mai multe vuvuzele decât oameni.

Mai bine de 3.000 de membri din „jde” sindicate și asociații – era cifra anunțată inițial pentru pichetarea Palatului Administrativ. Cu câteva ore înainte de protest, cifra a scăzut destul de drastic, la „în jur de 800, dar nu i-am numărat” (Loboază). Într-un final, cifra scandalagiilor a numărat „un 200 tras de păr”, cum s-ar zice în popor.

Trecând peste cifre… motivul anunțat de sindicate a fost din ce în ce mai vag:

Ceva pe sistemul „Fiecare cu ce-l doare”. Dacă pe feroviari îi mai durea mizeria, sau pe privați, contractul – toți aveau ceva în comun-  bani mai puțini. Asta, la nivel oficial. Cât despre lumea care s-a adunat – dacă o băbuță a mărturisit  că motivul pentru care zbiară în stradă este că „se fac mârșăvii”, alții protestau pentru că „guvernul e mafiot”, până ce a lansat unul lozinca cheie: „Jos prefectul!”. Asta, după ce i-au cerut demisia premierului și a președintelui. Mai interesant a fost că, odată ce au ajuns față în față cu prefectul, cerințele liderilor sindicali au cam pălit… s-au redus la „Să le transmiteți celor de la guvern”… până la demagogii notate pe fițuici… Nici vorbă de demisie… „Aia a fost de atmosferă…cred. Eu am strigat că strigau toți”, mi-a mărturisit un moșuleț, tare simpatic, de altfel.

Cât despre domnul prefect, acesta le-a ascultat doleanțele la fel de oficios și plictisit ca deobicei, după care, le-a promis că își va face temele de casă și va da raportul la șefime. Și, fără niciun echivoc, sunt ferm convinsă că vorbea serios.

Concluzia: Tha Tha –  Mission accomplished!!! … sau nu.

• Cât despre ultima, e pe umorul politichiei din ultima perioadă – cinic.

Mare anvergură, mare. Lume, lume… PMT-ul inaugurează…

Ce inaugurează? – O parcare!!!

Wow! Parcare?!?!! – Daaaa…

Ce parcare? –  Una de biciclete!!!

Unde? – pe cinci metri pătrați!

Cu ce? – cu 2 kg de fiare vechi.

E bine? - e superrrrb…. mai ales că, faimoasa parcare este amplasată chiar în fața unui centru al unui operator de telefonie mobilă. Deci…. este o ușurare pentru o mână de plătitori de abonament care se deplasează pe două roți. Acum, ei se pot lipsi de grija parcării vehiculului. Ce minunat…

Vuvuzelele răsună, protestatarii pichetează iar primăria lui Ciuhandu… inaugurează. Eu una, nici că îmi puteam dori mai mult.