Încă o schimbare în agendă
„Sunt optimistă, zâmbesc…. SUNT optimistă și chiar ZÂMBESC…” cred că îmi repet replica mecanic de atât timp încât mi se pare deja caraghioasă.
Eu nu sunt deprimată prin definiție. Problemele sunt o provocare pentru mine, oamenii scorțoși – un prototip iar controversele (de care nu duc lipsă) – subiectul bârfei de la cafeaua de mâine. Știu să zâmbesc și când o dau în bară… totuși, azi parcă nu-mi vine să zâmbesc. Și culmea, azi nici n-am dat-o în bară…
„E ploaia” – îmi zic, la urma urmei poate constitui pretextul perfect al melancoliei. Dar nu sunt nici melancolică… și am profitat de această ploaie în cele mai plăcute împrejurări… ar fi nedrept să afirm că îmi displace.
„Probabil mă plictisesc”… Nope, am prea multe pe cap, mă presionează toți și toate. Plictiseala nu prea încape în agenda mea din perioada asta.
Am nevoie de o schimbare. Da. Încă una. Una radicală. O schimbare care să mă marcheze, să mă preocupe, să mă ambiționeze și să mă provoace. Nu vreau o schimbare comodă. Vreau o schimbare care să mă motiveze și să mă epuizeze.
Știu exact de ce am nevoie. N-o să scriu, din superstiție. Marea schimbare ia startul mâine, la 22 de ani și o lună:D
PS:
Updates într-o săptămână.








